Recenzie: Printre tonuri cenușii de Ruta Sepetys

Titlu: Printre tonuri cenușii

"Glasul unei fete rupe tăcerea istoriei.."

Autor: Ruta Sepetys

Editura: Epica

Număr pagini: 320 

"V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață omenească? În dimineața aceasta viața fratelui meu valora cât un ceas de buzunar" 

Am stat cu sufletul la gură până la sfârșitul cărții. Am plâns, am râs și mi-am făcut griji împreună cu Lina. M-a emoționat foarte tare această carte și m-a pus pe gânduri. 

"Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescenta de cincisprezece ani, fiica de rector universitar, se pregateste sa urmeze din toamna cursurile Scolii de Arte din Vilnius, si asteapta cu nerabdare vacanta de vara de dinainte. Dar, intr-o noapte, bubuituri amenintatoare se aud la usa, iar din acel moment viata ei si a familiei ei se schimba pentru totdeauna. Politia secreta sovietica, NKVD, ii aresteaza pe Lina, pe mama ei si pe fratele ei mai mic. Cei trei sunt evacuati din caminul lor si tarati in vagoane de transportat vite, descoperind curand ce destinatie au: Siberia. Despartita de tata, Lina incearca sa strecoare indicii in desenele ei, pe care le trimite in secret, din mana in mana, sperand sa ajunga in lagarul unde este el incarcerat. "

Lina, fratele și mama acesteia sunt luați cu forța din locuința lor în toiul nopții, nu au timp de prea multe bagaje, iar cei doi copii nu știu ce se întâmplă. 

Călătoria până în lagărul de muncă este una grea, fără suficientă hrana, apa și în care mor oameni nevinovăți. Aici, tânăra fată îl întâlnește pe Andrius care o ajută să ducâ o viață mai bună în lagăr. Dar când ea și familia ei sunt mutați în alt lagăr rămâne fără unul din cel mai important sprijin. 

"...teoria lui conform căreia durerea, dragostea și disperarea alcătuiau verigile unui lanț infinit. "

În noul loc de muncă nu au o casă,reușesc să improvizeze ceva, dar iarna este prea dură și ia numeroase vieți a oamenilor dragi Linei printre care și mama ei, iar ea rămâne doar cu fratele ei. 

Sfârșitul este unul trist, dar totuși fericit. M-a făcut mult să mă gândesc la viața dură pe care o au unii și să mă mulțumesc cu ce am eu. 

"Printre tonuri cenușii" este o care excepțională care merită citită. I-am dat 5 din 5 steluțe și o recomand tuturor. 

"In aceasta miscatoare si tragica poveste, Lina se lupta cu disperare pentru viata ei si a celor apropiati, cu singura arma de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o tina in viata?"

"Puține cărți sunt minunat scrise;și mai puține sunt cu adevărat importante;acest roman întrunește ambele cărți"-THE WASHINGTON POST

Recenzie:De 19 Katherine de John Green

Titlu: De 19 Katherine 

Autor: John Green

Editura: TREI

Nr. Pagini:304

"Colin, un „fost copil-minune" pasionat de anagrame, pleacă împreună cu prietenul său Hassan într-o călătorie departe de casă pentru a-şi uita toate dezamăgirile în dragoste. Cu 10 000 de dolari în buzunar şi un mistreţ pe urmele sale, Colin vrea să demonstreze Teorema Fundamentală a Previzibilităţii Katherinelor care, speră el, va prezice viitorul tuturor relaţiilor. Iubirea, prietenia şi umorul sunt ingredientele picante ale acestui roman spumos, ingenios construit, despre cum te poţi reinventa."

Mă așteptat să fie altfel. Înainte să o citesc credeam ca o să povestească mai mult despre Katherine , nu despre Colin. Am mai citit câteva cărți de John Green dar,asta e preferata mea. 

"Fusese împreuna cu 19 fete. Toate purtau numele Katherine. Și toate.. îl părăsiseră" 

Colin era un tip obsedat de fetele pe nume Katherine, a avut 19 prietene cu acest nume și toate până acum l-au părăsit cu excepția uneia pe care a părăsit-o el. 

"K-5 spunea că băieţii sunt bădărani.

K-10 voia doar o relaţie de prietenie.

K-18 i-a dat papucii într-un e-mail.

K-19 i-a frânt inima"

Plecat într-o călătorie împreuna cu prietenul său, Hassan,dorește să descopere o teoremă prin care să poată estima cât de mult pot fi împreună doi oameni, care după părerea mea e o prostie. 

În această călătorie întâlneste o fată (care nu se numea Katherine). Colin și Hassan locuiesc la ea și aceasta îl ajuta să lucreze la teorema sa care devine teorema lor. Pe parcursul cărții cei doi devin din ce în ce mai apropiați . Chiar când crede că a găsit soluția teoremei i se dovedește că nu are nicun sens. 

Mi-a plăcut această carte în mod special pentru că mi-a arătat că iubirea nu are limite, timp sau o definiție proprie. Dragostea apare pe neașteptate și nu are un nume ales de noi. Totodată mi-a arată cât de important e să ajuți oamenii și să le arăți că sunt importanți. 

O carte care se citește repede și care chiar dacă câteodată e enervantă merită citită. Eu spun că merită citită și o recomand tuturor. 

"Poți iubi pe cineva cât de mult dorești, gândi el. Dar nu poți iubi niciodată oamenii la fel de mult pe cât le duci lipsa" 

Recenzie: Tratament letal(Labirintul vol.3) de James Dashner

Titlu: Labirintul-Tratament letal

Editură: Litera

Număr pagini:304

An apariție:2015

Descriere:Labirintul nu a fost decat inceputul...

RAU i-a rapit totul lui Thomas: viata, amintirile si, acum, singurii prieteni care i-au mai ramas – Poienarii. El stie ca nu poate avea incredere in RAU, desi cei din organizatie il asigura ca vremea minciunilor a trecut, ca au reusit sa colecteze toate datele din perioada Incercarilor si ca acum trebuie sa se bazeze pe Poienari, carora li s-au redat amintirile, pentru a-i ajuta in ultima lor misiune – aceea de a desavarsi schema de tratament impotriva Arsitei. Dar s-a intamplat ceva ce nici Incercarile, nici Variabilele nu au prevazut.

Thomas isi aminteste mai mult decat isi inchipuie ei, suficient cat sa nu creada nici un cuvant din ceea ce i se spune. Dupa ce a invins Labirintul si a supravietuit in Tinutul Parjolit, Thomas risca acum totul ca sa-si salveze prietenii. Dar adevarul ar putea fi mai periculos decat si-ar fi imaginat vreodata. Va supravietui oare cineva?

Părerea mea:  Chiar când credea că încercările au luat sfârșit Thomas este închis într-o cameră timp de mai multe sâptămâni, crezând că o ia razna. Când a fost dus inapoi la prietenii săi află că majoritatea sunt imuni la Arșiță cu excepția lui News, un prieten bun de a lui Thomas și inca cineva din Grupul B.

Aceștia refuză să își recapete memoria, dar Șobolanul crede că fără ca cei trei, News, Thomas și Minho, nu vor găsi leacul pentru Arșița și încerca să îi oblige. Copii sunt salvați de către Brenda și tot cu ajutorul ei reușesc să scape de cipurile cu care cei de la Rău îi controlează. 

News o ia complet razna din cauza Arșiței și îi cere un lucru oribil lui Thomas considerându-l un prieten adevărat . Acesta acceptă, dar nu o să îi spună niciodata lui Minho ce a făcut. 

Se dovedește că cei de la Rău nu au niciun tratament împotriva Arșiței, dar cred ca Thomas este ultimul ingredient care le lipsește. Copii Împreuna cu un fost membru de la Rău decid să îi distrugă și să salveze omenirea. 

Finalul cărții este unul surprinzător, trist și fericit deopotrivă. Mi-a plăcut foarte mult trilogia și peransamblu i-am dat 4,5 stele. M-am ținut pe tot parcursul lecturii cu sufletul la gură. A reușit să mă facă să trec împreună cu personajele prin toate aventrile, m-a facut să dau cu spaimă paginile și sa sper că totul va fi bine, să râd cu ele, să am emoții și să mă trezesc dimineața dornică de aventură. Niște cărți foarte frumoase pe care le recomand din toată inima. 

Citate : "Cei de la Rău sunt buni, spuse Teresa din senin.."

"Erau din nou în Labirint"

"Așa cum am încercat să-i convingem pe subiecții noștri de nenumărate ori,noi,cei de la Rău, suntem buni. "

"Palpitant până în ultima clipă"-Kirkus Reviews

**Mulțumesc librăriei Alexandria pentru carte**

Recenzie: Încercările focului(Labirintul vol. 2) de James Dashner

Titlu:Labirintul-Încercările focului 

Editură:Litera

Număr de pagini: 336

An apariție:2015

Descriere:  Labirintul nu a fost decat inceputul…

Thomas a crezut ca rezolvarea Labirintului reprezinta sfarsitul cumplitei lui aventuri. A crezut ca s-a terminat cu Variabilele, cu alergatul. A crezut ca toti Poienarii isi vor relua vietile, dar nu si-a inchipuit la ce fel de existenta se vor intoarce. In Labirint, viata era usoara. Aveau mancare, aveau un adapost si siguranta… inainte ca Teresa sa declanseze sfarsitul. Dar, in lumea de dincolo de Labirint, sfarsitul incepuse cu mult timp in urma. 

In locul libertatii sperate, Poienarii se afla acum in fata unei noi incercari: ei trebuie sa strabata un desert torid, panditi de amenintarea unor furtuni cataclismice si, mai ales, a unor fiinte omenesti devastate de o boala misterioasa, Arsita, care ii transforma treptat intr-un soi de monstri insensibili, salbaticiti. 

Va tine oare Thomas secretul libertatii ascuns undeva in adancul mintii sale? Sau va ramane pentru totdeauna in stapanirea Raului? 

Părerea mea: După ce am terminat prima carte a trebuit neapărat să mă apuc de următoarea pentru ca prima m-a lăsat în suspans și voiam neapărat să vad ce se mai întâmplă cu Thomas și prietenii lui. Și ghici ce?! Am același sentiment și acum. Vreau neaparat să aflu sfărșitul poveștii. 

După ce scapă din Labirint, Thomas și Poienarii cred ca se pot întoarce la o viață normală, dar lucrurile devin din ce în ce mai rele. Dacă în Labirint aveau tot ce le trebuia pentru a supraviețui, în noua provocare în care sunt trimiși nu dispun de nimic. Soarele este prea puternic, nu au apa nici mâncare și pe lângă asta sunt infectați și de Arșița ca toti oamenii de acolo. 

De-a lungul încercării de a evada la timp din Ținutul Parjolii descoperă un alt grup care a fost supus prin aceleași probe ca și ei , noi prieteni și află cât de grea este viața înafara Labirintului. 

Chiar dacă încercările prin care trec nu sunt ușoare , Thomas da dovadă de curaj și ambiție luptând pentru viața sa. Teresa îl trădează, dar aflând motivul acesta încearcă să comunice mai mult cu ea dornic să afle adevărul despre Rău. 

Care este scopul acestor probe?! De ce „Rău este bun”? Se vor vindeca ei de Arșița? Va reuși Thomas să o ierte pe Teresa? Și va deveni viața lor normală sau vor trece prin alte probe? Abia aștept să aflu sfărșitul poveștii. 

Romanul are un sfârșit surprinzător care ne lasă în mister, motiv pentru care trebuie neapărat să citesc și finalul. 

Citate: „Înalt-și-urat dădu la iveală un cuțit. Coadă-de-cal scoase o șurubelniță, cu vârful înnegrit de ceva ce trebuia să fie sânge uscat.” 

„Se rostogoli pe spate , apasand tare pe locul în care fusese împușcat și făcându-și curaj se uita la rana” 

„Thomas alerga inainte, rotind cutitul deasupra capului. Fără teama” 

„O avenură care îți taie respirația, o viziune cinematografică excepțională” – Publishers Weekly 

**Mulțumesc librăriei Alexandria pentru carte**

Recenzie: Oameni, îngeri și demoni de Lina Moacă

Titlu: Oamnei, îngeri și demoni

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 712

An apariție: 2014

Descriere: Gemenii Willy și Lilly, creaturi de-o frumusețe neobișnuită și având puteri supranaturale, sunt Fiii Luminii. Lilly își dorește să cunoască oamenii direct, trăind în mijlocul lor, și își convinge fratele să se mute în București. Aici, cei doi o întâlnesc pe Alexandra, fiica unui afacerist lipsit de scrupule. Deși la început Willy nu este de acord cu implicarea lor în problemele muritorilor, la insistențele lui Lilly acceptă o căsătorie de conveniență cu Alexandra, pentru a o scoate de sub tutela distructivă a tatălui.

Crimele, fățărnicia, răutatea împânzesc orașul și restul provinciilor. Odată ce Lilly se angajează să-i pătrundă tainele, pentru ca dreptatea să triumfe, piramida întunecată se clatină. Însă, în străfundul pământului, de pe tronul întunecat, Willworf – sprijinit de Marele Iluminat – făurește planuri de atac, așteptând momentul potrivit să-și surprindă fratele și nepoții.

Părerea mea: Acest volum cuprinde trei povești de iubire în care emoția, speranța și dezamăgirea dăinuie. Eu una nu mă așteptam să fie povestită din trei perspective diferite, dar pur și simplu m-au capturat cu totul,a fost wow. 

Povestea este creată pe baza unei povești din Biblie, fapt care la început mi-a displăcut, dar mai apoi m-a atras în interiorul ei. La baza poveștii stau Willy și Lilly, doi frați gemeni nemuritori și tatăl lor împreuna cu fratele său geamăn care reprezintă binele și răul.

 

Lilly,o fire gingasă și curajoasă îl atrage pe fratele său la București, unde îi vor cunoaște pe Alexandra și Tudor. 

Primele doua părți prezintă povestea de dragoste dintre Lilly și Tudor și totodata dintre Alexandra și Willy și totodata greutățile și încercările prin care trebuie să treacă. Ultima poveste este a Mihaelei, cea mai bună prietenă a Alexandrei, care odinioară era grav bolnavă și care acum este atrasă în capcană de către maleficul Willworf. Acesta dorea să stăpânească planeta și sa își distrugă nepoții. Mihaela i se împotrivește chiar dacă acesta o vrajește și ea cade în capcană, îndragostindu-se de cel rău. Fata are o viziune văzându-se căsătorită și fericită. Oare va scăpa din vraja întunericului sau va fi silită să își petreacă viața alături de el ?!

O carte care te ține cu sufletul la gură pe tot parcursul lecturii, care nu te plictisește chiar dacă are un număr mare de pagini. Aici iubirea și prietenia se împletesc și te ajută să înțelegi că pentru orice problemă se găsește soluția. 

Din partea mea are cinci stele și o recomand cu drag. 

"Povești despre iubire, dezamăgire, speranță, dăruire, altruism, din trei perspective feminine diferite. Pe tot parcursul lecturii, o întrebare revine: oare iubirea, singură, poate schimba lumea?"

Citate: "De când te-am zărit, am știut că deții anumite capacități speciale, că nu ești o persoană obișnuită, Lilly, chiar dacă te străduiești să trecu drept un om simplu, comun, nu reușești". 

’’Îţi place ploaia, dar nu-ţi place potopul. Îţi place adevărul , dar nu când spus doare. Îţi plac oamenii care gândesc, nu-ţi plac cei care trag concluzii fără să gândească. Îţi place iubirea, nu şi inimile zdruncinate. Îţi plac filmele, dar nu îţi plac finalurile nefericite. Îţi plac florile, dar nu-ţi place când se ofilesc.Îţi place soarele, dar nu insolaţia. Îţi plac răsăriturile, dar nu să te trezeşti dimineaţa şi îţi mai place îngheţata şi ciocolata, dar nu şi efectele lor.’’

"Ah, văd prea bine că îți place să respingi, dar nu suporți să fii respins. Când te-am dorit din tot sufletul,tu m-ai dat la o parte" 

Recenzie: Evadarea(Labirintul vol.1 ) de James Dashner

Titlu: Labirintul-Evadarea

Număr pagini: 368

Editura: Litera

An apariție: 2015

Descriere: „Când Thomas se trezește într-un loc necunoscut, nu-și amintește decât cum îl cheamă. Mintea îi este ca o foaie albă. În jurul lui se află mai mulți băieți, care îi urează bun-venit în Poiană – un loc înconjurat de ziduri de piatră. La fel ca Thomas, Poienarii nu au nici o idee despre felul în care au ajuns acolo și nici din ce motiv. Tot ceea ce știu este că, în fiecare dimineață, porțile de piatră către labirintul care îi înconjoară se deschid și că în fiecare seară se închid la loc. și, la fiecare treizeci de zile, un nou băiat apare acolo, adus cu un lift.

Așadar, Thomas era așteptat. Cu totul neașteptat, a doua zi este trimisă acolo și o fată – prima fată din grup. și mai surprinzător decât sosirea ei este mesajul pe care îl aduce. Thomas ar putea fi mai important decât ar fi crezut vreodată. Numai de-ar putea să scoată la iveală secretele întunecate îngropate înăuntrul minții sale.

Fanii seriei Jocurile foamei sau ai romanului Împăratul muștelor vor fi încântați să descopere o nouă aventură.”

Părerea mea: Am vrut foarte mult să citesc prima dată cartea apoi să vad filmul. Doar ce am terminat primul volum și abia astept sa vad ce se mai întâmpla cu Thomas și prietenii lui pentru că sfârșitul acestei cărți a fost unul neașteptat care m-a lăsat în suspans.

Cartea am început-o destul de greu, dar apoi pur și simplu am devorat-o nu mai puteam să o las din mână dornică să mă afund mai adânc în tainele labirintului. 

Personajele sunt bine conturate și este foarte multă acțiune, care pe mine una m-a ținut în suspans pe tot parcursul cărții. 

Această carte ne arată cât de important este să lupți pentru visele tale, deoarece câțiva dintre Poienarii care au vrut să lupte cu Dureroșii au reușit sa ajungă unde și-au propus, pe când cei care au rămas în poiană nu au mai avut nicio șansă. 

I-am dat 4,5 stele și după părerea mea este începutul unei trilogi minunate în care pericolul și aventura se găsește pretutindeni. 

Oare de ce „răul e bun” și prin ce aventuri o să mai treaca Poienarii?! Dacă vreți o carte care să vă țină cu sufletul la gură sau dacă vă place aventura, nu evitați să vă alăturați în labirint împreuna cu Thomas și prietenii săi. 

**Mulțimesc librăriei Alexandria pentru carte**